Matilda

Cu ultima raza a soarelui palid care se rostogoli, ca o naluca, peste linia orizontului, noaptea cazu peste strazile murdare ale orasului R. Asa incepea de fiecare data “ziua” de munca a Matildei. Abandonata de mica intr’un orfelinat, copila crescuse acolo pana la frageda varsta de 14 ani, cand un individ profita de inocenta ei – silind’o sa se dezica de puritate. Umilita de cele’ntamplate, exact in aceea noapte, parasi teribilul lacas si cutreierand in deriva pe strazile impanzite de teroare fu gasita de patroana unui bordel, care’i oferi in schimbul corpului ei…adapost si masa. In prima instanta, Matilda, vru sa refuze oferta - deloc tentanta, caci propria’i persoana ii crea o scarba de nedescris, o sila mortuara ii umplea palmele cand atingadu’se aceastea se’mbibau cu mirosul de starv al profitorului; dar reflectand ca singura metoda de razbunare era s’accepte isi dadu acordul – in mintea ei constientiza oarba incercare in felul urmator: prin frumusetea ei rara avea de gand sa robeasca simturile barbatilor, sa devina o pasiune edenica, o Afrodita palpabila care avea sa “rasplateasca” fiecare atingere cu spasme satanice; o vaduva neagra care dupa ce se va darui va inlocui suflete cu mirosul sau.
In cel mai scurt timp, desi juvenila inca, Matilda a devenit printre cele mai ravnite femei din oras. Cu fiecare barbat chinuit de ispita ei se simtea o suverana peste o lume de scalvi gata oricand de jerta suprema. Multe femei a distrus din cauza sotilor obsedati, multi tineri si’au curmat soarta dupa propuneri esuate de cereri in casatorie si tot mai numeroase femei geloase o blestemau la simpla auzire al numelui ei. Cu toate acestea Matilda se multumea cu rangul notoriu de prostituata, neaspirand la nimic altceva decat la solemna bucurie provocata de reusita scopului propus. In timp ce anii treceau devenea din ce in ce mai atragatoare s’ajungand la varsta de 19 ani deveni parca mai frumoasa ca nicioadata. Dezvoltata armonios, iti era imposibil sa n’o remarci…parul d’un negru abisal forma un contrast, demn de plansa celebrilor pictori, cu pielea alba-sidefie; ochii verzi ca doi licurici scanteiau si prin ploape, iar gura ca o scoica ce continea cea mai rara perla. Toate hainele alunecau pe trupu’i cu miros de catifea, nici macar formele rotunde nereprezentand un impediment; era ca si cum ai privi unduierile line ale marii si’ai putea jura c’acestea leviteaza deasupra ei.
Intr’o seara incepandu’si programul plin de rutina, dar care’i aducea o imensa satisfactie, la insistentele disperate ale unui baiat virgin il urma p’acesta in cimitir si lungindu’se pe un cavou incepu sa daruiasca. Asternuta pe lespedea veche parea un inger cazut pe pamant, trupu’i tremura sub miscarile sacadate ale baiatului; pielea’i arzanda parca sangera si la simpla atingere cu piatra rece provoca aburi sufocanti. Insul in fantezia sa se simtea Dumnezeu, dar deodata haru’i imaginar ii fu alungat d’un lucru terifiant…cavoul, altarul pasiunilor sale, se misca brusc si’l tranti p’acesta in iarba facandu’l sa fuga ingrozit. Matilda, in goliciunea ei, a fost deasemenea azvarlita dar impiedicata, parca, sa alerge. Cavoul se deschise si’un fel de ceata il parasi si’n timp ce se dispersa blestema “profanatoarea” sa’si pastreze tineretea vesnic dar niciun barbat sa nu mai fie capabil sa o atinga. Obisnuita cu tot felul de cuvinte taioase, venite din gura muierilor, s’a speriat mai degraba de cavoul care se deschisese misterios. Dar linistea specifica locului in care se afla fu conturbata de un vant rece care dezgoli crucea, de la capataiul gropii si printre crengile uscate iesi la iveala inscriptia: F.T. “Umil preot in slujba domnului”. In timp ce Matilda rosti cu glasul mintii cele scrise, un fior o petrecu si realiza ca d’aceasta data trebuie sa fie ceva mai important dar nici asa nu dadu o conotatie puternica intamplarii. Facand cale batuta o naprasnica furtuna s’a ivit si Matildei ii fu necesara o grabnica adapostire in bordel. Picaturile de ploaie care se izbeau haotic de peretii si geamul incaperii, ii provocara un somn adanc ce’i paru parca o dulce hibernare pana dimineata cand i’a fost dat sa trezeasca.
In van parca fusese purtata povestea din noaptea anterioara si doar vag isi aducea aminte sunetele blestemate care doar in urechile sale se conturasera ca fiind cuvinte. Asteptand cu nerabdare seara, cand avea sa’si continuie menirea, limbile ceasornicului parca se’ntrecura toata ziua si se’astamparara subit cand soarele nu se mai oglindi intr’acesta. Desfantadu’se cu dorintele care se citeau silabisit pe trupul convulsionat al primului barbat care’i aparu’n cale, Matilda era gata sa’l dezmiarda cand un lucru nou se ivi; in tentative individului de a se infrupta din fructul privat pana atunci, acesta printr’o simpla miscare a coapselor isi strivi barbatia si scotand un sunet ca de primate se trezi intr’o balta de sange. Ingrozita de neasteptatul eveniment, care avea s’o bantuie, Matilda isi abandona jerta. In a sa minte derutata spera ca tristu eveniment sa fi fost doar o pura’ntamplare si sa nu posede nicio consecinta. Dar viitorul ei se dovedi unul sumbru; in noptile care urmara acelasi eveniment se derula, spre disperarea ei, s’orice barbat hipnotizat de nimfa noptii, in incercarea de a se contopi pentru cateva clipe efemere cu ea…isi pierdea barbatia.
In decursul timpului care avea sa urmeze, vestea despre Matilda s’a raspandit cu repeziciune si’n ciuda frumusetii, parca si mai stralucitoare, niciun barbat nu mai indraznea s’apropie d’aceasta, spre bucuria femeilor; ba mai mult nici privirea nu i’o mai intersectau, trecand umili cu capul plecat pentru a’si ghilotina eventualele slabiciuni. Matilda se simti izolata intr’un labirint al frustrarilor, nu mai putea suporta nevrednicia ei in fata scopului suprem care se naruia degradand’o pana la stadium mizer de care se lepadase cu multi ani in urma. Isi aduse aminte de ziua cand primise nevoit cruntul blestem; se caia ca prin fapta sa atentase la castitatea sfanta a preotului desi’n acel moment nu aratase nici cel mai mic semn de remuscare. In momentele de chin care nu’i dadeau pace, a trait toate clipele de abstinenta ce l’au macinat pe preot; soarta’i dedicata intrutotul creatorului sau, vointa sa de fier de a nu coincide cu o lume desfranata in care singurele valori erau declinul si asuprirea oamenilor de catre ei insisi…toate acestea fusesera paganite de existenta Matildei si de iluzoriu’i scop. Nemaiputand suporta starea, aproape de nebunie, in care ajunsese decide sa’si elimine definitiv suferinta. Cu pasi greoi se indrepta catre podu de la marginea orasului si se urca p’acesta…fara sa zaboveasca isi indoi genunchi si sari’n apa intunecata; izbind cu putere apa, ii forta ochii sa se deschida brusc si spre surprinderea Matildei se trezi’n patul sau de la orfelinat. Nedumerita de cele’ntamplate si asudata toata, de picaturi reci, cu greu ii veni sa creada ca a fost doar un vis si este inca la varsta de 14 ani. Doar usa care se deschise larg o trezi complet din buimaceala si orbita de lampa care dadu buzna in camera, observa o silueta care se apropie de ea. Cu cat inainta in desisul intunericului din incapere, trasaturile siluetei se conturau din ce in ce mai bine s’ajungang langa patul ei, constata stupefiata ca era vorba de barbatul din visul sau care profitase de ea; fara sa constientizeze, ca un instinct, lua de langa soba o caramida si azvarlind’o’n crestetul insului – il dobora, dupa care cu lovituri repetate ii zdrobi capul. Larma care se produse trezi ingrijitoarele care pasind in camera avusera surpriza neplacuta s’o gaseasca pe Matilda langa cadavru. In graba anuntara autoritatile si micuta fu arestata. Desi constientiza ca’n ziua urmatoare avea sa fie condamnata, nu indrazni sa rupa tacerea fiind sigura ca nimeni n’o va crede.
Toata noaptea petrecuta in celula n’a’nchis un ochi si dis-de-dimineata a fost condusa in piata mare, pentru a’si asculta si a’si savarsi sentinta. In linistea ca de mormant din piata rasuna vocea judecatorului: “Se gaseste vinovata Matilda pentru omor din culpa asupra preotului F.T. din orasul R., pedeapsa capitala primita…arderea pe rug”. Numele decedatului o cutremura din cap pana’n picioare si trezindu’se ca dintr’o betie realiza ce se’ntamplase cu adevarat. Printre flacarile vinete care’i napadeau calic trupul, pe fata Matildei se prelingea incet o lacrima pentru demonul sau pe care’l inecase fara mustrare de constiinta din perfidia Dumnezeului.