Gânduri reci

Frigul (în comparaţie cu celelalte intemperii, ale tale) nu'mi pare uman, se simte răceala indiferenţei lui, dispreţul expus cu care se'ngrijeşte de mine...îmi reduce sfioasa goliciune...striveşte poziţia mea trufaşă cu care te abordez. Gerul tău este barbar, precum doi ochi ce nu pot plânge decât cu fulgi de nea pe umărul meu drept.
Ştiind că nu te pot îndupleca pentr'o clemenţă, încerc să mă acopăr cu straiul peticit al trecutului, cugetând că negura ambiţiei tale matinale nu se va împrăştia în ceasurile ce'şi vor picura secundele peste trupul meu ticsit. Dar până şi geamurile tind să te mascheze, în aburi groşi, fasonaţi, de mâinile tale dibace ce sculptează ziua într'o cameră cu draperiile coborâte.
Răceala ta mă stârceşte sub atingerea unghiilor sidefii, precum ţurţurii, ce'anină prelung p'al meu piept. Sentimentele mele nu pot luneca pe patinoarul trupului tău degerat, devin infirme, îşi pierd echilibrul, zguduitor se sfărâmă; gheţarii acoperiţi de ploapele tale ezită să mă privescă şi când o fac îmi dau frisoane şi'o ceaţă ghemuită se depune paşnic peste doleanţele mele de moment ce te caută prin chiciura de intenţii platonice.
Zâmbetul, îmbrobodit în buzele livide, păzit riguros de adierea suflului tău, mă chinuie fantastic precum ghemul de sunete şi culori (uneltele de tortură ale simţurilor mele) la fel ca şi degetul tău mic ce mă gâdila uşor în palmă când şifonam împreună mocheta de muşchi căptuşită de promoroacă.
Privind prin aburi, ce'a mai rămas din imaginea tabloului tău pe care'l porţi pe acelaşi perete...acelaşi cadru cu tine pe acelaşi zid, dispus printre aceleaşi cărămizi ale altui bloc...realizez toată nostalgia ta ca fiind doar o rentabilă escrocherie imprimată pe un omăt palid.