La alegere

Răsărite de te miri unde, râme de mărimi scârboase se întindeau pe asfaltul muiat de stropeala ploii matinale. Le'aş fi călcat împins de un imbold altruist, în loc să le abandonez (sub soare) să se zvânte încet, dar ştiind că te dezgustă mitocăniile mele le'am „cruţat”. Mi'am văzut de mersul legănat (de gât cu o sticlă de vin, ostenindu'mă să uit cum dând să te sărut ţi'ai coborât capul, ruşinată, spre verigheta ce'ţi strângea, ostentativ, inelarul mai slab decât te'aş fi îmbrăţişat eu) şi mă'ntrebam ce'ai cumpăni tu dacă el te'ar usca coagulându'ţi (lent) sângele în vene, lungită pe un vraf de moralitate, te'ai lăsa strivită de mine?!