Un rând viciat

Fumul de ţigară este o doamnă, căruntă, cu păr buclat ce'şi ridică manierat braţele ca sânii să'i pară drepţi în miros de stafide...

Manichiură

Ce noapte de fier ţinută'n palmele tale ce emană eleganţă ca o rochie de vals în unduirea ornicului târziu; ce'absurdă discuţie purtată febril despre noi în care m'am codit să te trezesc gonindu'ţi zâmbetul de pe buze. Ce aspru ochiul tău drept a'mpunge cu genele când să'l întorc ca p'un ceas de buzunar. Ce tu, ce eu şi ce noi înfăşuraţi de alţii în voal mâncat de molii.
Ţesătura fină (matinală) şifonată de'o cafea cu zahăr ars, 2 – 3 ţigări şi de cutele ridurilor te'aşteaptă docil p'un umeraş cu gât lung precum al tău.
Până când soarele o să'ţi despice surâsul din ploape, o să caut locul retras din mine unde să'nvăţ să urlu căci oraşul mi'a ferit glasul de răguşeală, ieri fiind invidios pe cer când şi'a scuturat primele tunete, primitive (cu barbă deasă) şi m'a cuprins nostalgia că dând să mă bărbieresc am ciuntit tot ce reuşisem să adun în decursul a câtorva zile în care nu eram venetic universului tău. Liniştea mea va face mătănii, tăvălită prin cioburile unui pahar, căscat, ce'o să zacă inert pe racla unui copac şi tu o să miroşi a brad.
La răsărit, buimac, o să'mi prind mâna dreaptă în menghină pentru'a stoarce câţiva stropi de vin roşu demisec din degetul mic şi tu o să'l deguşti spunând că pasiunea mea s'a acrit, dar mereu unghiile tăiate din carne sunt de vină, că doar ştiu că nu'ţi plac mâinile mele făcute'n sânge.

Fast food

Vântul m'adia spre ea, mândră în halatul alb – nădușită de uleiul încins, se gătea mocnit pentru alții; a băgat de seamă c'am rămas pironit în drum şi m'a'ntrebat manierat ce poftesc.
– Sânii tăi, am şovăit eu muşcându'mi buza de jos...
– Să fie aici sau la pachet?! spuse ea dezinvolt.
Mi'am simţit raţiunea infirmă, gura asanată...bâlbâit – privind umil tejgheaua, am bombănit ceva, din care s'a'nţeles doar un ''aici'' tremurat. Ea: o prezență feminină încântătoare, cam pe la 35 de ani (încă mai fiind claxonată de şoferi la trecerea de pietoni); am realizat apoi, subit, că și vârsta înaintată poate fi atrăgătoare!
– Cu de toate?! Mă'ntreabă ea amical.
– Doar fără sosuri, ceapă (împleticindu'mă'n cuvinte) ş'alte ornamente dispensabile poftei mele; doar pieptul tău bine rumenit – făr'a fi suculent.
Nu s'a arătat uimită de solicitarea mea, ba mai mult, înşfăcă un cuţit şi c'o mişcare ageră îşi decupă pe rând sânii. I'a aruncat pe grătarul înteţit de zeama cleioasă, ce se furişa afară din ei, cu acţiuni precise îi dădu de'a dura şi sfârâiala scoase un fum adânc cu parfum de răşină. S'au perpelit imediat în văpaia potenţată de ardoarea cu care salivam şi le'am zărit conturul rotund, zăcând în mărimea palmelor; fără a'mi îngrădi instinctul de canibal flămând, le'am devorat gustul proaspăt.
– Ai fi amabilă să'mi împrumuţi şorţul tău pe post de şerveţel?! Râgâi eu cuvintele cu miros de nou'născut...
– Să'ţi fie de bine, replică ea pe un ton matern, întinzându'mi un scutec.