Dor de ducă

„De când m'am însurat, schimb aşternuturile mai des; măcar cearşaful să'l înlocuiesc dacă nu ce se târăşte prin el!” mi se văita un prieten în timpul căsniciei, care durase cap-coadă, doar vreo cinci – saşe luni ş'alea trase de păr! Ce'i drept, înhămat la căruţă, sufocat de căluş şi potcovit de drum eşti doar un „armăsar” pur domestic. Pe unii poate'i alină gândul că orice necuvântătoare de pe lângă ogradă, a fost cândva o fiară sălbatică, ei bine, dar nu şi pe amicul ăsta al meu; se temea că va sfârşi din dobitoc – animal de companie, cel mai josnic stadiu pentr'un patruped – în opinia sa! Îngrozit de gând a dat bir cu fugiţii, pe nepusă masă, fără lămuriri – în stilul specific; la urma-urmei plecarea este'n sinea ei o clarificare a situaţiei! V'aţi întreba, la ce i'a trebuit însurătoare?! La un moment dat, în urma mai multor pahare şi'a justificat gestul ca fiind un impuls egocentric de posesiune, nici vorbă de apartenenţă! Norocoasa?! O femeie pe care o simpatiza de ceva vreme dar ce anume l'a motivat s'o abordeze a fost tocmai zvonul că respectiva s'ar fi culcat cu doi tipi pe care'i cunoştea; iniţial gândul l'a mâhnit dar „cu atât mai bine” şi'a spus pentru simplu fapt că şi el ca majoritatea bărbaţilor era atras de uşuratice. Scopul n'a fost de a se'ngrădi ci de'a ţine captivă o persoană şi contrar aşteptărilor tot el a fost primul care'a luat'o la sănătoasa cu tinicheaua legată de coadă. Dac'ar fi lăsat vreun bilet prin care s'ar fi eschivat de angajament, la cât de bine'l cunoşteam, probabil c'ar fi sunat astfel: „Draga mea, am plecat...mai devreme decât impunea situaţia dar să ştii că nimănui nu'i este menit să dăinuie deasupra timpului; cu toţii plecăm şi doar dac'am avea siguranţa că am nimeri în acelaşi univers poate'am fi mai răbdători. Ne este dat o singură dată să plecăm, indiferent de cine sau de ce ne depărtăm, pentru că nimeni nu s'a mai întors de acolo la fel! Cum de altfel nu poţi pleca, iar pe la jumătatea drumului să faci cale întoarsă...ai plecat, plecat rămâi! Cu toţii purtăm sub tălpi momentul plecării şi al meu mi'a luat'o înainte azi!”