ce sinucidere poate fi fericirea!

-Franz Kafka-

joi, 18 aprilie 2013

Gunoi menajer

„Deschide geamul larg să aerisim vinul” plescăi eu cuvintele şi o ţigară. ”Dan, exagerezi cu...bei cam mult pentru cât de puțin scrii” mă dojeni vecina de sus, mânca'i'aş copiii ei – făcuţi de altul, îmbucătură cu'mbucătură, precum Saturn. Sătul fiind, de vechea placă, am insultat'o: „bine că te'ai măritat tu din dragoste” şi'am dat să plec. Era mai mult decât evident că trebuia să'mi iau tălpăşiţa şi să mă mut dracului odată, nu ştiu unde: în alt cartier, în alt bloc, pe altă scară sau măcar în alt apartament. Dacă stau să mă gândesc, de la bun început, nu trebuia s'accept să mi se urce femeia în cap şi să'mi colinde, cât este ziulica de mare, prin scăfârlie; dar cum...când eu, de bunăvoie, m'am mutat sub ea?! Arză'o'ar focul, de lichea, pe agenta imobiliară...mai mult ca sigur a mirosit ceva şi d'asta a practicat comision peste preţul pieţei; că doar nu era singura garsonieră din oraş. Cum necum tre' s'o'ntind, măcar să scap de gura lumii şi să n'ajung cumva să mă „smardoiesc” cu bărba'so prin parcarea din spatele blocului, că nu dă bine. Până şi administratora, la sesizarea unor vecini, mi'a cam bătut obrazul; dar până la urmă, mai dă'o d'aici de hoaşcă...nu este stipulat nicăieri că trebuie să'ţi treci idilele la'ntreţinere. Ia că nu mai plec eu nicăieri, că doar n'o fi foc, să se mute ea cu tot cu plozi, căţel, soţ dacă vrea cu tot dinadinsul să nu'şi strice casa. S'o spun p'a dreaptă, facă ce'o vrea, că oricum am început să cochetez cu vecina de la parter, care este şi mai tânără şi necăsătorită, stăm şi uşă lângă uşă, ce să mai...suntem practic la acelaşi nivel!

marți, 9 aprilie 2013

Născare

Până de curând am locuit într'o rană; superficială la debut dar timpul a adâncit'o liniştit în abdomenul fecioarei şi nici sub mâna celor mai dibaci doctori nu s'a vindecat. Chirurgi, doftă de carte, s'au lasat păgubaşi tot încercând să sutureze plaga. Nu se cicatriza şi punct, rămânea cascată! Până şi'un vraci s'a amestecat, în toată povestea, evocând că leziunea ar fi ochiul stâng al diavolului şi pentru a se însănătoşi tre' pansată cu obrazul drept al unui sugar; neverosimil fapt, aşa că l'au îndepărtat cu pietre. În lipsa unui tratament adecvat sau a vreunei proceduri salvatoare după câteva luni, prin crăpătura cu pricina, m'am ivit eu: smiorcăit, cu tegumente năclăite...ce vă miră: fiecare mamă îşi naşte propriul trimis al lui Dumnezeu...până şi Isus s'a născut, prematur, prin cezariană!