ce sinucidere poate fi fericirea!

-Franz Kafka-

vineri, 25 iunie 2010

Salariata – pentru Corina

Mi'ai dărui sânii din cupele sutienului ca pe două porţii de'ngheţată cu sfârcuri de migdală, mi'ai răsfoi straturile de piele (până la carne) cu briciul adăpostit de tocul buzelor tale – când roşul picăturilor de vin şi sânge ar urla în mine'a disperare (ca o ploaie de'asfinţit) tocmai mie care's o sumedenie de remuşcări păstrate într'o cutie cu jucării îmbătrânite (vegheate d'un ceas ce'şi sărută limbile de timp uscate)...toate astea doar pentru a fi muza mea cu carte de muncă?!

luni, 21 iunie 2010

Miresme

Ce miros emană sufletul meu?! Delicat de scorţişoară ca prăjiturile din pruncie ce se rotunjeaua, în cuptor – sub ochii mei, dumicate de ploape?! Uscat ca al florilor, veştejide, ce'aşteaptă vântul să le măture petalele pe un făraş de vreascuri?! Sfios precum primul sărut furişat, pe buze, de zâmbetul tău?! Ca truda asudată a deflorării?! Zvântat de mahmureala dimineţii unui şpriţ cu rouă?! Graţios ca cel din urmă zbor de fluture, împovărat de timp?! Îndesat ca şi ceaţa timpurie ce'atârnă pe trotuarul îmbâcsit de tălpi?! Copleşitor precum ultimul rămas bun silabisit cu mâna stângă poticnită'n buzunar?! Ca aroma florilor de castani prin care suie tabacul cu iz de ruj într'o scrumieră de regrete, captivă perdelei de fum?! Imaculat ca cel mai alb strai al primilor fulgi căzuţi pe sprâncenele grizonate ale bunicului?! Fad ca al smochinelor zbârcite, evadate de la azil, purtate de cearcăne în dimineţi de incertitudine ce privesc cruciş?! Înţepător precum mirosul de bere trăzvită la ore matinale?! Ca mâna mea care'i ca tine?! Degetul mic ca şi nasul tău în vânt, buzele conturate ca cel mare (opozabil - la sărutări) cel mijlociu precum limba'ţi umezită de saliva mea, arătătorul şi inelarul ca sânii tăi înmuguriţi, iar unghiile ca şi ochii ce se fardează în oglindirea ojei?!
Sufletul meu nu mai are miros, demult, l'am rătăcit într'o parfumerie printre zeci de sticluţe cu esenţe încântătoare, totuşi sunt convins că dacă ar mai căpăta vreun iz (din grădina de arome – adulmecată) ar fi doar cel al miresmei tale!