Impresii de voiaj

M'am întors în oraşul atrofiat ca şi raftul camerei mele de la parter pe care atârna povara armăturii anevoioase de metal; aleea m'a'ntâmpinat cu'n gust acru şi m'am gândit că probabil a sosit perioada în care se'arunca varza.
Zăduful ofilit al sticlelor m'a tot ademenit zdravăn spre acelaşi coşciug al pomului pe care am trândăvit, potenţat de impulsul faptului că ţi'ai tăinuit vocea de urechea mea îmbrăcată neglijent de'o cochilie, pe care am moţăit (probabil) cu gândul să târăsc sunetul mării în parc; dacă tu capul ţi'l vei pleca şi părul o să ţi se desfacă peste umărul meu sunt convins că o să'l auzi şi chiar mai mult de'atât, dacă închizi ochii: vântul ce mi'a adiat ţesătura hainelor, glasul pescăruşilor ce se strigau sub soare, nisipul plesnind sub talpa mea sau valurile ce'ntindeau unghii dantelate ca să m'agaţe de picioare.
În duiumul de trupuri descompuse pe plajă am rămas fidel conceptului tău pe care l'am înălţat himeric din nisipul, zvântat, purtat în buzunarele de la piept ce se tot clintea dintr'unu într'altu ca într'o clepsidră. În fiecare dimineaţă urmăream pescarii ancorând, privind curios dacă nu cumva vreun căluţ de mare ţinea'n gură vreo şuviţă de sirenă ce mirosea precum părul tău, graţios, ca al păpuşilor din copilărie.
Restul gândurilor mi'au fost tocate mărunt de cleştii unui crab ce'a profitat de amnezia mea, dar fără îndoială am ştiut mereu că'n tot acest timp te păstram prudent între ploape, lăcrimând la fiecare răsărit.