Isprave casnice

Rufele făc tumbe în maşina de spălat, se'mbrăţişează afectuos, dănţuiesc schimbând (fără ranchiună) partenerii, înoată sincronizat bras, execută scufundări după scame; par fericite, neobosite de sumedenia preocupările restrânse al spaţiului claustrofobic. Le port pică dar le'aş privi cu orele, două mai exact – cât durează programul lor de ''joacă'' ş'apoi parcă le şi văd implorându'mă umede pentru înc'o tură. Nu pot să fiu părtinitor, n'au nicio şansă să mă zăpăcească mai ales (azi) după ce'n prealabil mi'ai spus că posed capacitatea să nu uit; nu consider asta o virtute, m'ar mulţumi mai degrabă ca'n fiecare dimineaţă să mă trezesc secat de amintiri sau măcar o singură dată, doar pentru a'mi satisface curiozitatea dacă din întâmplare dând, iar, peste chipul tău mi'ar mai sfâşia mădularele sălbatic. În condiţiile curente închin un pahar ţie, insomie parfumată de şederea nopţii între palmele aşternutului meu mototolit, cu ochii pironiţi spre etajeră – acolo unde te'am aşezat ultima oară înainte să'ncerc s'adorm, ca pe'o veioză de veghe pălită de priveghi.
Aşa c'alesele mele veşminte mortuare ar face bine să'şi tempereze firea neastâmpărată c'o să le schilodesc (ca un satrap) pe sârme, s'atârne'nchinuri pentru ştrengăriile lor, dar am să mă tolănesc şi eu alături de ele, întinşi la uscat s'aşteptăm apoi ca apretaţi să fim conduşi afară'n văitături, iar babele de la bloc să spună că am murit de inimă rea...