Interviu cu un vampir

Interviul datează de pe vremea când scriam pentru o mică publicaţie şi am avut privilegiul să stau de vorbă mai pe şleau, la un pahar de vin, cu stimabilul domn Victor pe care'l cunoscusem la o lansare de carte şi care de'atunci îmi devenise un bun şi apropiat prieten. După cum urmează să citiţi din motive lesne de'nţeles am tăinuit manuscrisul până astăzi când domnul Victor a trecut în lumea celor drepţi şi conform testamentului, după incinerarea trupului mă oblig să dezvălui şi să public textul.

- Aşadar, domnule Victor afirmaţi că sunteţi vampir?! Deschid eu lunga serie de'ntrebări. 
- Într'adevăr...m'am născut pe 13-octombrie-1766...
- Asta înseamnă că aveţi 220 de ani??? (fiind în 1986 pe'atunci) i'am luat eu vorba din gură.
- Întocmai...ambii mei părinţi au fost vampiri, de asemenea bunicul şi străbunicul. Am crescut în Edinburgh, până'n clipa când am fost siluiţi să părăsim castelul şi de'atunci m'am stabilit pe te miri unde.
- De ce spuneţi „m'am”??? am forţat puţin întrebarea, remarcând regretul său din glas.
- S'a recurs la o măsură de compromis, care'a dus treptat la divizarea tuturor famiilor de vampiri, pentru a mai amâna dispariţia speciei (sortită de pe'atunci pieirii) şi după cum puteţi remarca şi dumneavoastră a dat roade.
- Reiese că vampirii sunt firi singuratice dar totodată cum de reuşiţi s'aveţi şi vieţi sociale?!
- De preferat este să nu ne facem cunoştinţe din rândul semenilor noştri; să fiu mai explicit: vedeţi totul a plecat de la aşa'zişii vânători de vampiri care ne tot luau urma şi aşa am decis să ne răspândim în lumea largă, trăind cât mai separaţi unii de alţii, pentru longevitatea speciei.
- Îmi puteţi zice, la ora actuală, dacă mai trăiesc şi alţi vampiri???
- Vă spun cu toată sinceritatea că n'am nici cea mai vagă idee; ar mai putea fi alte câteva mii sau aş putea fi eu chiar ultimul. Extincţia a fost în strânsă corelaţie cu atitudinea rezervată a fiecăruia; eu m'am lepădat de mult de astfel de curiozităţi.
- Spuneţi'mi, vă rog, dacă vampirismul autentic diferă faţă de imaginea conturată de mass media???
- Nici n'aţi vrea să ştiţi (afirmă Victor în timp ce se'aşeză mai bine'n fotoliu). Toată povestea, să zic aşa, a pornit de la acel Bram Stoker şi romanul său „Dracula”. Fie vorba între noi, domnul Stoker s'ar fi vrut vampir; l'am integrat în grupul nostru ca era băiat deştept (scriitor ce să mai) dar cu timpul a ajuns insuportabil. Devenise invidios şi nu mai scăpam de el, o ţinea una şi bună să'l transformăm şi pe el în vampir. I s'a explicat cu frumosul că are mai multe de oferit lumii ca om şi n'are rost să'l muşcăm, dar el nimic. Toate'au culminat cu lansarea cărţii, fapt ce'a dus la mediatizarea „fenomenului” şi debutul treptat al dispariţie noastre.
- Ca să vezi, Bram Stoker...(aveam un zâmbet larg pe faţă).
- Toată nebunia cu lilieci, dormitul în sicriu, sacrificarea virginelor, expunerea la soare, usturoiul n'au nici în clin nici mânecă cu vampirismul. Majoritatea asocierilor, precum şi cea a lui Vlad Ţepeş cu Dracula) se datorează în mare parte imaginaţiei domnului Stoker!
- Dar în legătură cu hrănirea cu sânge??? am întrebat repede curios.
- Cât de cât, mai are un sâmbure de adevăr; clar sângele nu este hrana de bază a vampirilor...poţi trăi mult şi bine fără să consumi deloc, nu'i nimic mai mult decât o delicatesă! În secole 16, 17 chiar şi 18, mai era cum mai era dar astăzi să fim serioşi nu mai poţi sări la gâtul oamenilor pe stradă să le „sugi” sângele! (domnul Victor a spus „sugi” într'un fel de n'am avut cum să nu'l chestionez în privinţa).
- Domnule, vampirii BEAU nu SUG sânge! Sincer de'a lungul timpului, am căpătat o fobie faţă d'acest „sugi” şi vă spun şi cum a apărut. Făr'a mă lăuda majoritatea vampirilor au fost şi sunt oameni cultivaţi ce se învârteau în cercuri de aristocraţi, artişti, oameni de vază...dar mai erau şi poame, terchea'berchea, coate goale, destrăbălaţi ce mai violau femei din provincie şi dădeau naştere la câte'un metis de vampir, un „sugaci”. Aceştia la rândul lor „sugeau” sângele animalelor de neşlefuiţi ce erau şi tot aşa termenul colocvial a devenit cu mult mai uzitat decât „a bea”!
- Interesant (şi vă spun cu mâna pe inimă că povestea chiar mă captiva).
- Revenind (continuă Victor) după cum bine cunoaşteţi, eu de foarte mulţi ani sunt doctor hematolog, lucru ce mi'a permis să'mi mai procur cantităţi de sânge din transfuzii. M'am orientat (spuse râzând)! Oricum eu n'am fost niciodată adeptul consumului de sânge la'ntâmplare fără nişte analize efectuate'n prealabil, stabilirea grupei de sânge şi a RH'ului, pentru că nu toate grupele sangvine'mi priesc şi să nu mai pun la socoteală că poţi lua vreo boală de tragi toată viaţa cu ea.
- Doriţi să spuneţi că vampirii pot contacta boli?! Atunci cum rămâne cu nemurirea???
- N'are treabă una cu alta, bolile nu ne sunt fatale ca'n cazul oamenilor dar simptomele sunt prezente şi sincer nu stiu cine'i mai avantajat, cel care sfârşeşte de'un cancer cu metastaze sau acela care'l duce o eternitate pe picioare.
- Înţeleg, înţeleg (zic eu) într'adevăr aveţi toate motivele să fiţi precaut, este'n joc sănătatea dumneavoastră în fond!
- Ca să nu mai vorbesc de „suptul” de mai sus prin aşa'zisul „contact neprotejat”. Domne, dacă tot ai apucături canibale şi ţi cu tot dinadinsul să'ţi bagi „colţii” în carotida cuiva, asigură'te măcar că ai efectuat toaleta locală cu soluţii antiseptice, să nu te pricopseşti cu mai ştiu eu ce eczemă.
Am început amândoi să râdem!
- Domnule Victor, vă mulţumesc în numele cititorilor, pentru istorisire şi timpul acordat!
- Sănătate! (a'ncheiat prin formula sa obişnuită de salut).

Vestea morţii lui Victor m'a chinuit teribil, mai ales că adesea ne'amuzam discutând, mai în glumă mai în serios, despre cum o să ne'ngroape pe toţi!