The end

Se moare la grămadă, iar cum grămada cere vărf se moare claie peste grămadă! În fond se moare oricum! Dar cel puţin înainte (vinovat fiind de viaţă) parcă mureai mult mai estetic...cu stil, aş putea spune! Mai o ghilotină, mai o ardere pe rug şi lista poate continua. Captivant este că străbunii noştri născoceau tot felul de metode, contemporanii însă sunt mai umani. În prezent nu se mai moare de bătrâneţe, orice exitus poartă un diagnostic medical. Omul modern îşi aşteaptă, resemnat, decesul în funcţie de etaloane. Ne prăpădim ca dup'un tipar, după criterii de vârstă, sex, vicii! Nimic autentic...din ce în ce mai rar indivizi care abordează sfărşitul altfel şi nu ştiu pe voi dar pe mine (câteodată) m'apucă aşa o stare, că'mi vine să nu mai mor!