Idilă scurtă

Lili nu este genul de fată cu care să te'aşezi sub o tufă de trandafiri – aşteptând ca iarba dogorită s'o gâdile, în talpă, sub asfinţit; adoră pileala ca orgie şi bea singură, prin locuri ticsite de indivizi. Nu'i pasă de tovărăşie deşi tot parcul o asemuie unicei figuri cărnoase cu frunte lată (scandinavă), ochi senini de safir, păr bălai (scămoşat), umeri laţi de halterofil şi nişte palme ca două lopeţi. Trage la măsea până leşină'n boji, având în buzunar doar ''celularul'' de tărie şi un ruj. Este'o femeie pasională, cunoaşte măsurile sticlelor! De Lili m'am îndrăgostit pe când mi se terminase „jumătatea” şi tot mai simţeam nevoia să ling ceva şi cum buzele încă'i duhneau a alcool ieftin...i'am pipăit cu vârful limbii, gura întredeschisă - bălmăjindu'i peste umăr (la urechea dreaptă) dacă mai bem ceva; la care ea, a scos din rezerva proprie o sticlă de poşircă fermentată la subţioară. Cum să nu'ndrăgeşti o astfel de faptură! Şi da, m'am amorezat irecuperabil, devenindu'mi soaţă, că'n fond iubirea'i recunoştinţă iar viciul obligaţie personală!