Note matinale

Submers în pântecul tău ca'ntr'o damigeană, mă tolănesc puturos sub răsărit; la braţ cu tine bătrâneţea'mi pare aşa subtilă c'aş ocoli copacii, cu ramuri plecate, ce mă poftesc să'mi aleg toiag. Cocoşat de povara cearcănelor îmi ghilotinez capul pe'o pernă; în dresul, croşetat de păianjeni, atârn ca'n năvod sub greutatea unui pumn de nămol. Furtuna se scurge din nori, vântu'mi umflă ploapele iar ploaia'n picături necăjite vâsleşte tunete pe trotuar; pământul nu picură nicio dâră cromatică din curcubeu, stăruie în mizeria ce'mi alterează măruntaiele. Furişat în ceaşca de cafea, ghicesc în două boabe (căprui) ce'mi macină dimineaţa când ţi'aş dumica, cu râvnă, trupul maroniu ce'mi arde cerul gurii.