Legat d'un scriitor

M'am născut pe o bancă din parc strâns înfăşat într'un cotidian, atât de strâmt că încă mai port imprimat pe fund titlul primei pagini: ''Adevărul gol-goluţ'' – dacă se pune la'ndoială autenticitatea cuvintelor, printr'un gest grosolan le'aş putea dezvălui. Gazeta? Probabil o ediţie specială de weekend, cu'n supliment gratuit despre poziţiile din Kamasutra. Mama? Vreo fătucă de la pagina 5, neapărat din Moldova, dup'un act sexual (sub influenţă) citat mai apoi ca viol dar pierdut din absenţa aducerii-aminte sau a probelor. Este destul de neplăcut ca'n arşiţă să poposeşti, împăturit în ziar (ca mâncarea la câmp) în timp ce soarele (prin raze ţuguiate) să'ţi tatueaze, în trupul rozaliu, tuşul fierbinte al paginilor de scandal. Neputincios, aşa am zăcut până ce o mână grea (cu negru pe sub unghii) a răsfoit iute foile, îmbrâncite ca de'o adiere; nu m'a zărit (stând chircit) printre articole mondene, ştiri sportive, editoriale politice şi tot soiul de paragrafe cu scumpiri a te miri ce. Posibil să fi aruncat un ochi doar pe poze, făr'a da vreun ban pe maculatură (fapt ce'mi scapă) dar cert este că indiscreţia sa m'a'nlăturat din hârtia ghemotocită.
Până la vârsta şcolară am trăit cu sentimentul că pruncii sunt procreaţi într'o mare tipografie şi la naştere ambalaţi dichisit în câte'un jurnal, atribuindu'le un an şi'o dată calendaristică de naştere; la drept vorbind, mă simţeam şi fâstâcit de restul copiilor ce susţineau ceva în legătură c'o barză. Perioada instruirii educaţionale s'a format în jurul literaturii, citind tot ce'mi pica'n mână – lucru evidenţiat în rândul dascălilor, care'au anticipat că am să fiu un mare om de litere. Întâmplare adeverită prin absolvirea unei facultăţi în domeniu, prilej să mi se ofere şi un loc de muncă la o titrată publicaţie, că de pe băncile facultăţii mi s'a distins capacitatea că'mi merg mâinile ca unei maşini de scris. În scurt timp munca mea se cântărea într'un renume şi o facilă existenţă, perindându'mă prin cercuri alese de literaţi şi oameni de speţă înaltă, până'ntr'o zi când am cunoscut'o pe Ea...şi am iubit'o! Am cedat titulatura altor mâini, m'am refugiat în Ea şi amândoi într'o modestă viaţă dintr'un orăşel montan. Am început să scriu proze pe care i le citeam plimbându'ne pe poteci înclinate şi niciun motiv nu mă ispitea să le public, de altfel după lectură – înainte de culcare, aprindeam focul cu literele împrăştiate pe coli. Farmecul s'a risipit (într'o firească noapte) când ca răspuns al tăcerii mele (privindu'mă senină) la rândul său mi'a spus c'aşteaptă să fie scrisă, citită şi apoi azvarlită'n sobă precum o povestire de'a mea. Moment în care am fugit şi dus am fost! Drept urmare, de'atunci, hoinăresc fără identitate şi niciodată nu veţi bănui ce ziare mi'acoperă trupul slinos de vagabond.