Un ceas de iarnă

La cât de festiv curge vinul din butoi l'aş bea, calic, pe tot; timpul pare aşa dens turnat din sticlă şi nepăsarea aşa de limpede. Un gând de culpă forează'n mine când vărs în pahar grija de ieri. Cum astup o lacună?! Scurg trecutul şi'l pun la macerat?! Mă simt atât de hoinar prin fulguiala pernei pe care horcăi...astâmpăr râvna şi statura cerului; pigol norii de spumă şi'o'ndes într'o halbă, c'afară (iubito) ninge la fel de alb ca ieri...