Milităria jos din pod

Într'o zi de primăvară am să dezertez, un gard să mai sar şi...

''Atenţiune''...strigă mustaţa unui majur prin buza de sus ţuguiată de ger; luăm poziţia aia nasoală după cum obişnuia să spună locţiitorul comandantului dar foşnetul dinţilor ce mai mestescau ultimele fumuri ajunse la filtru iscă rumori de indişciplină. Ş'aştept...vântul amplificat de apă mă plesneşte, pământul bocnă îmi degeră picioarele prin cele trei perechi de ciorapi (dintre care una de lână) plus bocancii. Timpul congelat de iarnă obişnuieşte să treacă tare greu când ţi'l petreci stând drept în frig; murmurul echipat cu abur lăptos stârneşte intrigi ş'aud colegi şuşotind: ''ne'adunăm să ne strângem, să nu stăm împrăştiaţi, s'avem de unde să plecăm'' sau ''vor să ne'ntrebe verbal...'' n'am mai auzit continuarea de silenţiul ce'a descins, succedat de organizarea matinală. Îmi păstrez silueta cu privirea solemnă în timp ce unii (din ultimele rânduri) trag vânturi şi chicotesc pe seama lor, iar alţii cu arătătorul în nas spun că'şi fac sectorul. Rânduiala, înşirată de numele fiecărui coleg, se'ncheie şi mă suprind rămânând cu aceeaşi talie de statuie. Timpul se scurge anost, gândul cutreieră p'alte împrejurimi nedefinite de un gard sau de postul militarului ce se'ntinde pe durata a trei ore de strajă. Unii încep să'şi dea cu părerea: '' iar ne'au uitat aici''...''nu'i decât un cacăl papăl'' şi dojana continuă să'mprăştie în ceaţă, dar activitatea noastră se prelungeşte tot mutându'ne de p'un picior pe altul, îngropând rizurile bocancilor, în solul muiat doar de tălpi.
Ca de nicăieri, din pâclă, apare un ''seleteu''...care dă nişte de comenzi de stânga – dreapta'mprejur, la care picioarele amorţite ale unui camarad se fâstâcesc şi execută. Ofiţerul pus pe căprărie remarcă dezordinea pricinuită'n formaţie şi ceru iute explicaţii pe un ton capricios. Apelând la gesturi şi formule de adresare soldatul îşi pune greşeala, pricinuită, pe temeiul faptului că fiind în ultimele rânduri ale formaţiei n'a auzit concis comanda; teoretic plauzibil, dar sublocotenentului i s'au schimbat trăsăturile de plutonul de draci care'l bântuiau. Ulterior datorită crizelor acestuia am realizat că argumentul supărării a fost faptul că militarul l'a salutat cu mâna stângă. A urmat un lung şir de jigniri colective şi comenzi la intervale scurte de timp. Colegul şi'a justificat eroarea spunând că este stângaci şi i'a venit mai la'ndemână, moment în care faţa ofiţerul s'a crispat şi fără să realizeze a urlat: ''cu cine'ai făcut instrucţia de front?!''...tăcere deplină, doar ''cu dumneavoastră'' s'a propagat în aer, moment în care chicoteli involuntare s'au produs şi dându'şi seama de gafă ne'a tot alergat până a'nceput să transpire el. ''De voie 60 de flotări'' s'auzi printre gâfâielile noastre...''de voie mergem la femei şi băutură'' completă unu. ''Cum să mergeţi la bagaboante în formaţie?!''...brodi să spună de sub şapcă ofiţerul; ''nu şefu! mergem doar în permisie.''

...şi eu am să alerg beat, pe câmp, spre tine!