Dan, bea pe datorie vin din gura ei; soarbe, prin buzele ţuguiate – stropi, dintr'o pâlnie înfundată de limba tumefiată...ca un dop de damigeană. Încurcă
roşul vânăt, al rujului, cu dârele de ciorchini, trecuţi, pe care'i pârleşte'o
pipă. Mai toarn'o carafă de struguri vineţi, ca varicele bunică'sii, să curgă sleit pe gât (un cheag) şi trece'i pe caiet, la cuprins, otrava...ca la sfârşit de lună s'o achite cu pensia de urmaş.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu