marți, 28 octombrie 2008
Feminin
Ce frumoasă este camera unei fete. Deţine atâtea mistere pe care nici chipul ei nu le poate cuprinde. Toate acele nuanţe de culori vii formează câte’un curcubeu în fiecare unghier şi ochii ei par concomitent soarele şi luna. Privindu’te pe tine găzduită’n ea imi dau seama că feminitatea ta, firavă, nu poate exista într’un mediu mai prielnic decât cel existent. N’am să’ncerc să te răpesc, nici tu n’ai să iei în calcul evadarea sufletească, din propicele lăcaş, căci dacă te’aş smulge…o mare parte din tine ar rămâne captivă şi ego’ul tău n’ar mai completa perfecţiunea râvnită de mine; nu poţi înlătura o broască ţestoasă din carapacea ei fără ca aceasta să nu sufere…şi dac’o vei face ea va mai trăi puţin, sfârşind apoi în cele mai groaznice chinuri. Şi’mi vine tare greu să conştientizez faptu că sfera nevoilor tale primare (de lucruri materiale, sentimente superficiale şi farduri cotidiene) m’ar putea tolera pe mine, în cadru restrâns al său…ca fiind o ultimă salvare. Dar cum ar fi?! Este greu să’mi imaginez momentul în care tu ai îngădui, în optimismul tău, ca duioasa’mi sfârşenie să dea năvala peste tine. Oare’ai permite în orgoliul tău de ţaţă să’ţi redecorez locuinţa?! S’o umplu cu decepţii…vise ne’mplinite…sentimente ne’mpărtăşite, suferinţă…cu mine! Am să iau cu asalt teritoriu’ţi privat şi am să’l subjug sub tortura existenţei mele. O să’ţi transform, doar cu privirea, camera într’o criptă şi ne vom lepăda de coloritul strident în locul lui lăsând dâre d’un gri mucegăit ce’i va schimba asemănarea într’o obscură aşezare. Apoi te vei pune singură’n lanţuri grele blestemând clipa’n care ai fost îngăduitoare şi’ai permis unui străin, ca mine, să’ţi demaşte propria persoană…lăsând’o seacă de fiinţă. O să mă urăşti enorm pentru unica picătură de altruism pe care singură te’ai silit să mi’o torni într’un pahar spart deja. Îndată ce’ai permis unui stingher să te contagieze ai renunţat subit la suveranitate ta imaginară…dar n’aveai de unde să ştii, nici măcar n’am fost nevoit să mă prefac adeptul principiilor tale, a fost de’ajuns să profit de credibilitatea ta, spunându’ţi că experimentând asta vei fi unică’ntre ele! Şi n’am minţit, doar că aşteptarea ta şi’a creat singură iluzia în care te zbaţi acum…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu