Tribut naturii

- Putem incepe sau mai trebuie sa vina cineva?!
- Tocmai persoana in cauza, replica alta voce.
- Ei dracie dar ce’nseamna asta, auzi sa’ntarzie…de parca mi’ar face mie vreun favor.
Discutia a fost intrerupta de doua bocanituri in lemnul, uscat, al usii. Aceasta se deschise usor si o silueta patrunse in camera. Cu o voce timorata, tremuranda, spuse:
- Imi cer iertare pentru a mea intarziere, n’a fost voita, dar la receptie mi s’a explicat fugitiv unde pot gasi camera da’n tesatura de holuri inguste m’am ratacit.
- Asta e buna, se auzi un glas destul de indignat, cum sa vii cu aceasta scuza cand sunt si indicatoare luminoase care te ghideaza spre salonul “Repartizare” – doar este, cred, cea mai importanta sectie. Oricum ar fi bine sa’ncepem ca s’asa suntem presati de timp si mai exista si alte programari, asa incat tre’ sa ne miscam repede.
Camera se lumina brusc…incaperea mobilata destul de modest cu doar doua dulapuri metalice, trei scaune joase necapitonate si o masa in forma de “u”. In fata biroului, de lemn masiv, statea un barbat cam pe la 1.80m. Lasa impresia unui ins uscativ dar umerii lati aratau ca’n tinerete era bine cladit. Cei aproximativ 40 si ceva de ani ii spicuisera parul negru cu fire sidefii. Chipul destul de sever, hotarat se putea confunda c’o eronata ingamfare. De cealalta parte a mesei, de la stanga la dreapta, se aflau tolaniti pe scaune: un gandac, un vierme, si o musca. Viermele parea sa fie intr’o functie mai inalta, poate si datorat faptului ca ocupa locul central. Corpul sau, exagerat de gras, se prelingea printre manarele scaunului; jos pe podea in dreptul sau se putea observa si’o balta cleioasa ce se tot scurgea balos din acesta. Larva obeza avea culoarea untului cu reflexe de argintiu, inelele se’ntindeau pe toata suprafata trupului oval, strangulandu’l ca niste curele, facand sa se reverse insemnate cantitati de celule adipoase – ciuruite de mici firisoare, albe de par, ce miscau intruna sub respiratia gafaita a acestuia. Gandacul d’un negru sticlos isi tot freca antenele cu piciorusele din fata, fiind probabil un fel de tic al sau, in timp ce gura (delimitata de doi clesti ascutiti) se inchidea si deschidea dand impresia ca molfaie ceva. Musca privea neincetat (cu ochii sai mari) chipul barbatului inca din clipa cand acesta pasise’n camera. Aripile sale, ca doua perdele brodate manual, fluturau in curentul ce intra pe sub usa (care nu se’nchidea etans). Sunetul vantului era acompaniat de un tiuit subtire scos in permanenta de musca, fapt ce facuse ca barbatul sa duca instinctiv palmele spre urechi atunci cand intrase in camera. Miscandu’se neintrerupt pe scaun, dar ceva mai calm, viermele se adresa individului:
- Dupa cum probabil ati aflat, sper, in acest moment sunteti mort… doar sufleteste, dar asta nu ne priveste, noi suntem aici sa clarificam problema trupeasca. Sa va rezum mai exact ce se va intampla cu dumneavoastra: orice fiinta, fie ea animal, planta, insecta sau om, atunci cand se naste este luata in evidenta naturii si printr’un “contract” este obligata ca dupa moarte sa “plateasca” tribut ei…cu propriul trup (sau cat a mai ramas din el, asta daca n’a suferit cumva vreun accident mai grav). Este un fel de reciclare…acesta este impartit, transformat in substante organice si distribuit solului. Produsul de calitate superioara in suprafetele fertile, iar rezidurile si ce mai ramane pe solurile aride, deserturile, relief stancos, s.a. Practic asta se’ntampla cu toate fiintele, dar numai la specimenele mai mari, cum ai fi dumneata de exemplu, se formeaza consilii – ca acesta pe care’l aveti in fata…de aici si denumirea de “Repartizare”.
- Dar...(incerca barbatul s’adreseze o’ntrebare, profitand de o mica pauza remarcata in turuiala viermelui).
- Stati nu ma intrerupeti, inca n’am terminat, va veni si timpul cand imi veti pune intrebari (zise larva consecvanta in discursul ei). Daca doreati cumva sa’ntrebati cum va decurge procesul de transformare in substante organice, va voi spune imediat. Vedeti exista alta sectie, la cateva holuri de aici, numita “Metamorfozare” cunoscuta si sub numele de “Bucatarie” (scoase un zambet zeflemitor viermele). De fapt nu este vorba decat de o mare masina de tocat care taie marunt-marunt carnea dupa ce’n prealabil a fost dezosata. Scheletul este inapoiat in mormant ca sa nu se strice falsa armonie a credintei, zdruncinata s’asa serios de insusi oamenii. Produsul finit intra intr’un mare cuptor s’apoi printr’un sistem ramificat de conducte este imprastiat in diferite locatii. In mare asa decurge tot procesul…mai exista si niste mici actiunii dar nu necesita precizate. Acum inca o problema, va rog sa’mi spuneti care a fost cauza decesului…daca a fost provocata de vreo boala sau stiu eu de altceva?!
- Da…am fost diagnosticat cu cancer la plamani, spuse omul.
- Atunci am s’anunt ca mai intai sa vi se faca o incizie ca sa ne lepadam de acestia. E vorba de ce va spuneam mai devreme despre calitatea substantelor. Plamanii dumneavoastra daca spuneti ca au fost contagiati d’acel virus blestemat…vai cat pot sa urasc aceasta specie (facu o paranteza viermele), vor ajunge in alta parte si dupa ce vor suferi la randul lor transformarea, se vor indrepta spre acele locuri nepretentioase…nu mai are rost sa reiau povestea. Dar de alte boli mai aveti la cunostiinta ca ati suferit?!
- Din cate stiu, nu!
- Perfect…inseamna ca sunteti de calitate superioara (ranji iar viermele). Acum insa a venit momentul, la care’ati tanjit atat, cand imi veti putea adresa intrebari – daca aveti desigur, dar nu multe ci doar esentialul, asta daca n’am fost destul de explicit si am omis cate ceva.
- Ar fi cateva (spuse sovaind omul)…
- Stati, stati (fu intrerupt barbatul) am uitat sa mai aduc in discutie un lucru, de fapt o noua masura impusa la cerinta oamenilor. Este posibil daca doriti ca al dumneavostra creier sa ajunga intr’un loc cu totul special…stiu si eu…la radacina unui copac plantat de propria mana, pe gazonul casei din copilarie, intr’un loc unde ati fi vrut s’ajungeti si n’ati avut prilejul sau de ce nu in parcul unde v’ati sarutat pentru prima data persoana iubita.
De aceasta data chicotira si celelalte oratanii, nu doar mentoru lor plasat in mijloc. Individul ramasese pe toata durata sporovaielii cu privirea semeata, dar la auzul celor din urma cuvinte pleca usor capul prefacandu’se ca nu observa gesturile rautacioase.
- Nu, nu am astfel de pretentii (replica p’un ton raspicat, fapt ce facu ca expresia faciala a lighioanelor sa revina la una normala). Dar as mai avea o’ntrebare daca mi se permite…
- Desigur, te ascultam!
- Imi puteti spune ce se’ntampla daca cineva refuza cele enumerate mai sus, ma refer la povestea cu repartizarea si asa mai departe?!
- Mi s’a parut mie ca nu prea ati fost atent la ce v’am spus si acum mi s’a si confirmat acest lucru; aduceti’va aminte de contract…da da CON-TRAC-TUL nu poate fi incalcat (rostind cu glas sacadat accentuand de fiecare data pe cuvantul contract).
- Dar despre ce contract e vorba pana la urma, nu’mi aduc aminte sa fi semnat asa ceva (se aprinse barbatul rosind putin).
- Va rog sa fiti politicos asa cum am fost si noi cu dumneata. Consiliul nu accepta o astfel de purtare (s’a repezit musca sa spuna, scotand un tiuit si mai asurzitor care paru sa deranjeze doar pe ins).
- Lasati’l, lasati’l (interveni staruitor viermele incercand sa aplaneze micul conflict verbal care era pe cale sa inceapa). Draga domnule va inteleg indignarea dar incercati sa’ntelegeti ca noi doar slujim cauza, n’am creat’o…si nici n’o modificam. Cat despre contract…aveti dreptate cand spuneti ca nu v’aduceti aminte, acesta este intocmit de la stadiu embrionar si nicio fiinta nu stie el pana in momentul (facu o scurta pauza)…ca acesta de fata.
- Fie vorba asa, cer permisiunea sa ma adresez superiorului.
- Hei…luati’o usor, calmati’va…vedeti aici e o chestiune mai delicata; nici macar noi care servim interesele sale nu am avut placerea sa’l intalnim pana acum. Unele voci spun ca nici n’ar exista nimic mai mult decat o veche oranduiala personificata intr’o fiinta (reala sau imaginara ramane la latitudinea fiecaruia) care coordoneaza toate astea.
- Cred ca glumiti (zise surprins din cale afara omul).
- Nu, acesta este adevarul…ati vrut sa’l stiti si l’ati aflat, si credeti’ma nu la multi le acordam atatea detalii. Singura metoda prin care puteati sa nu ajungeti aici era incinerarea voita sau nevoita (cauzata de vreun incendiu). S’atunci e tot un soi transformare dar una necontrolata si substantele organice se’mpart haotic care pe te miri unde. Din pacate in prezent ne lovim tot mai des de aceasta problema, vremurile astea noi (ce sa le faci) ideile oamenilor, o ambitie prosteasca dupa parerea mea. Inainte nu era deloc asa, doar in perioada inchizitiei ce mai intampinam dificultatea, dar macar atunci se actiona ca sa suprime mizeria de conceptii care predomina s’astazi – vedeti adevarata e zicala ca raul trebuie starpit de la radacina, pacat ca n’a dat roade si’n aceasta privinta.
Barbatul se arata din ce in ce mai indignat in decursul monologului, ba chiar vru sa intervina dar nu reusi asta datorita debitului verbal al viermelui dar intr’un final rabufni:
- Insecte mizerabile, daca eram inca in viata pana acum erati zdrobite de greutatea pantofului meu. Va arati in fata mea, falsa, autoritate pretinzandu’va fiinte superioare cu functii inalte incat sa luati decizii si sa creati ordine, nu sunteti nimic mai mult decat nici nevertebrate nenorocite.
Cele trei oratanii de fata se aratau revoltate fata de scaparea omului, semn ca nu intalneau prea des un astfel de comportament. Fixandu’le cu privirea barbatul continua pe acelasi ton:
- Indrugati povesti despre contracte fictive si eu care credeam ca macar dupa moarte o sa am parte de niste raspunsuri…dar se pare ca nu’mi este dat nimic mai mult decat s’ascult niste fabule narate de un vierme care incearca sa ma convinga sa intru intr’o rasnita! La dracu cu toate astea…
Intr’o clipa barbatul se napusti la gatul viermelui, strangulandu’l…si’n timp ce’l gatuia zdravan, musca si gandacul sarira sa’si salveze lideru – strigand in acelasi timp dupa ajutoare. In urmatorul moment o sumedenie de insecte umplura camera navalind asupra individului. Scapandu’si conducatorul din mainile furioase ale omului, acesta porunci ca razvratitu sa fie nimicit. Sute de clesti muiati de seva lipicioasa se repezira asupra insului si fulgerator il lipsira avid de trup in strigate disperate si’n plescaiturile gurilor baloase.
Multumit de rezultat, desi resimtandu’se inca, viermele afirma:
- Ehe domnule, natura indiferent de mijloace triumfa intodeauna! (si schimbandu’si brusc tonul se adresa calailor): si dupa ce curatati mizeria asta de pe podea…poftiti inauntru pe urmatoru!