Osândă

Povara sentinţei apăsa pe umerii căzuţi ai lui Paul; nu mai avea timp să îşi pună întrebarea: „sunt vinovat?!” şi nu ar mai fi contat...deja stătea împietrit în faţa scaunului electric! Derularea anchetei îl zăpăcise alterându-i judecata; confunda ordinea şi veridicitatea faptelor – se amestecau cu capetele de acuzare din rândurile declaraţiilor ce se înşirau pe un teanc înalt de foi, cât era noaptea de lungă. Oboseala acumulată şi resturile de mâncare ce îi serveau drept hrană, îl aduseseră într-o permanentă stare de leşin cu frecvente momente de pierderea cunoştinţei. Să fi preferat, în acele clipe, un răgaz viclean oferit de un cancer în schimbul unei morţi bruşte?! Mai degrabă o ţigară lungă, fumată greoi, s-ar fi pretat situaţiei! Dar moartea nu are răbdare...Paul s-a înfăţişat la secţia de poliţie mărturisind că a săvârşit o faptă odioasă pentru care merita să moară. Urmând principiul că viaţa ne oferă întotdeauna prilejul să călcăm strâmb şi să ne plătim scump greşelile, toţi l-au tratat ca pe un ticălos. Nimeni nu s-a sinchisit să afle de ce anume se făcea vinovat, dar cu toate astea s-au străduit să îl supună la un tratament inuman pe măsura mârşăviei comise. După execuţie, au fost luate la mână declaraţiile lui scrise pentru a fi îndosariate. Printre multe mâzgălituri, cuvinte incoerente şi alte bazaconii desenate s-a găsit şi o însemnare mai închegată dar până şi aceasta lăsa loc de interpretări în privinţa motivului care l-a convins pe Paul că este un criminal: „Timpul, acest Demiurg antic, purtat la mâna stângă – vestitor de întâmplări; inutil în derularea evenimentelor dar totodată mulat pe îndoiala oamenilor. Nu îi putem ţine evidenţa! Nu există dispozitive capabile să înregistreze cu acurateţe un fenomen incomensurabil; trecerea timpul nu se măsoară, mai degrabă se intuieşte conform unui protocol prestabilit şi unanim acceptat. Ceasul este doar o găselniţă umană, o convenţie menită să ne fenteze, aparent firesc, în faţa unui lucru infinit! Daţi-mi timp „pe mână” şi va jur că nu ştiu cu ce să îl amestec înainte şi înapoi când El nu este decât o dispunere a morţilor noastre aşa cum Pământul serveşte doar pe post de cimitir!”