Morfeu

Visele nu au miros, în zadar le'am tot căutat odorul pe tărâmul somnului timp de atâţia ani; când mă gândesc la patima de a dormi ore în şir, mai că mă ia oboseala...şi pentru ce?! Doar să adulmec o dâră firavă de parfum?! La început apreciam că dacă m'aş dezmetici suficient de repede din somn aş putea simţi o oarecare mireasmă, aşa că tresăream doar-doar, poate-poate...nimic: mi'am stricat somnul până am renunţat la idee. Mi'a trecut prin cap că poate în fiecare vis sufeream de anosmie şi mă bântuia gândul că doar visele mele sunt inodore; bănuiam că ale altora poartă miresme, specifice chiar: că visele frumoase au o aromă delicată de lavandă sau poate de liliac, iar coşmarurile (în schimb) un iz greu de acetonă care îţi mută nasul. De câte ori visam urât mă aşteptam să duhnesc a teamă, că ar emana un parfum aparte (conform unui studiu) ba bine că nu! Astfel cugetam, până când să mă apuc să le miros visele altora şi ce să vezi, nimic! Cum de'am reuşit, v'aţi întreba?! Nu'i mare scofală...îţi trebuie doar un nas bun! Visam cu ochii deschişi, ca să zic aşa, să mă trezească un balsam din ţări arabe, străduindu'mă de fiecare dată să dorm prin alte locuri noi, refuzând să cred că eu pricinuiesc lipsa olfacţiei; trăgeam câte un pui de somn pe te miri unde: prin parcuri, mijloace de transport în comun, în vizite, la şcoală sau prin alte părţi unde găseam un loc prielnic să îmi trag pielea pe ochi. Am recurs să plec peste hotare ba chiar să îmi pun sub pernă diverse arome, de te miri ce, în speranţa că îmi vor parfuma somnul dar nimic! Citisem studii despre cromatica viselor, dar nu şi despre mirosul lor! Aşadar ce îmi rămânea de făcut?! Să mă culc pe o ureche?! Cum era să am răbdare când timpul trecea în detrimentul meu?! Purtam o frică în sân de o eventuală insomnie, aşa că mă umflam pe fiece zi cu somnifere din ce în ce mai puternice. În momentul în care am început să visez mai rar, mi'am spus că era timpul să renunţ la obsesie sau să mă sacrific scopului. În disperarea mea, cea din urmă soluţie rămasă a fost să mă adâncesc în somnul de veci şi să aştept...