Gunoi menajer

„Deschide geamul larg să aerisim vinul” plescăi eu cuvintele şi o ţigară. ”Dan, exagerezi cu...bei cam mult pentru cât de puțin scrii” mă dojeni vecina de sus, mânca'i'aş copiii ei – făcuţi de altul, îmbucătură cu'mbucătură, precum Saturn. Sătul fiind, de vechea placă, am insultat'o: „bine că te'ai măritat tu din dragoste” şi'am dat să plec. Era mai mult decât evident că trebuia să'mi iau tălpăşiţa şi să mă mut dracului odată, nu ştiu unde: în alt cartier, în alt bloc, pe altă scară sau măcar în alt apartament. Dacă stau să mă gândesc, de la bun început, nu trebuia s'accept să mi se urce femeia în cap şi să'mi colinde, cât este ziulica de mare, prin scăfârlie; dar cum...când eu, de bunăvoie, m'am mutat sub ea?! Arză'o'ar focul, de lichea, pe agenta imobiliară...mai mult ca sigur a mirosit ceva şi d'asta a practicat comision peste preţul pieţei; că doar nu era singura garsonieră din oraş. Cum necum tre' s'o'ntind, măcar să scap de gura lumii şi să n'ajung cumva să mă „smardoiesc” cu bărba'so prin parcarea din spatele blocului, că nu dă bine. Până şi administratora, la sesizarea unor vecini, mi'a cam bătut obrazul; dar până la urmă, mai dă'o d'aici de hoaşcă...nu este stipulat nicăieri că trebuie să'ţi treci idilele la'ntreţinere. Ia că nu mai plec eu nicăieri, că doar n'o fi foc, să se mute ea cu tot cu plozi, căţel, soţ dacă vrea cu tot dinadinsul să nu'şi strice casa. S'o spun p'a dreaptă, facă ce'o vrea, că oricum am început să cochetez cu vecina de la parter, care este şi mai tânără şi necăsătorită, stăm şi uşă lângă uşă, ce să mai...suntem practic la acelaşi nivel!