Apus de vară

Lâng'un picior de pod, mâna mea dreaptă îşi mişca degetele din articulaţii ca membrele lungi şi ascuţite ale unui păianjen; înţepa urzeala rochiei ce se electriza pe sânii tăi sub un nor plăpând de bucle negre. Glezna ta prinsese sfoiag sub ferecarea încălţării cu talpă netedă, acoperită grijuliu de palmele mele; trândăvea sub un soare pal, pe o piatră crudă, precum o şopârlă ce se furişa într'un ciorap de frunze ori de câte ori privirea mea se'ntindea după ea.
Dă'mi...oferă'mi tu o ureche, s'agăţ de lobul ei un fum de ţigară ondulat şi'o şuviţă de care s'atârn la gât, ca un pandantiv, o unghie.
Adu'mi toamna...pe'o foaie verde de nuc scrie'mi cu'n ciorchine că'ţi sunt drag şi'ntr'un butoi de vin păstrează'mi, undeva pe fund, buzele tale vişini. Cu fard delicat de mucegai, închegat la colţul ochilor, aşteaptă'mă sub pălăriile frunzelor de platan şi'am să vin de'ndată cu adierea fâlfâită a păsărilor ce pleacă; pornim şi noi într'acolo sau mai rămânem pentru încă un asfinţit?!
''Mergem...la pas! Nu...mai bine alergăm! Hai să zburăm...sus! Dăcă'mi obosesc aripile, ce mă fac?! Ale tale ne pot purta pe amândoi?! Du'te...pleacă doar tu, eu rămân...ghemuită aici, te'aştept! Mai stai puţin...să nu stai mult, da?!...doar cât un clipit!''