Manichiură

Ce noapte de fier ţinută'n palmele tale ce emană eleganţă ca o rochie de vals în unduirea ornicului târziu; ce'absurdă discuţie purtată febril despre noi în care m'am codit să te trezesc gonindu'ţi zâmbetul de pe buze. Ce aspru ochiul tău drept a'mpunge cu genele când să'l întorc ca p'un ceas de buzunar. Ce tu, ce eu şi ce noi înfăşuraţi de alţii în voal mâncat de molii.
Ţesătura fină (matinală) şifonată de'o cafea cu zahăr ars, 2 – 3 ţigări şi de cutele ridurilor te'aşteaptă docil p'un umeraş cu gât lung precum al tău.
Până când soarele o să'ţi despice surâsul din ploape, o să caut locul retras din mine unde să'nvăţ să urlu căci oraşul mi'a ferit glasul de răguşeală, ieri fiind invidios pe cer când şi'a scuturat primele tunete, primitive (cu barbă deasă) şi m'a cuprins nostalgia că dând să mă bărbieresc am ciuntit tot ce reuşisem să adun în decursul a câtorva zile în care nu eram venetic universului tău. Liniştea mea va face mătănii, tăvălită prin cioburile unui pahar, căscat, ce'o să zacă inert pe racla unui copac şi tu o să miroşi a brad.
La răsărit, buimac, o să'mi prind mâna dreaptă în menghină pentru'a stoarce câţiva stropi de vin roşu demisec din degetul mic şi tu o să'l deguşti spunând că pasiunea mea s'a acrit, dar mereu unghiile tăiate din carne sunt de vină, că doar ştiu că nu'ţi plac mâinile mele făcute'n sânge.