Fast food

Vântul m'adia spre ea, mândră în halatul alb – nădușită de uleiul încins, se gătea mocnit pentru alții; a băgat de seamă c'am rămas pironit în drum şi m'a'ntrebat manierat ce poftesc.
– Sânii tăi, am şovăit eu muşcându'mi buza de jos...
– Să fie aici sau la pachet?! spuse ea dezinvolt.
Mi'am simţit raţiunea infirmă, gura asanată...bâlbâit – privind umil tejgheaua, am bombănit ceva, din care s'a'nţeles doar un ''aici'' tremurat. Ea: o prezență feminină încântătoare, cam pe la 35 de ani (încă mai fiind claxonată de şoferi la trecerea de pietoni); am realizat apoi, subit, că și vârsta înaintată poate fi atrăgătoare!
– Cu de toate?! Mă'ntreabă ea amical.
– Doar fără sosuri, ceapă (împleticindu'mă'n cuvinte) ş'alte ornamente dispensabile poftei mele; doar pieptul tău bine rumenit – făr'a fi suculent.
Nu s'a arătat uimită de solicitarea mea, ba mai mult, înşfăcă un cuţit şi c'o mişcare ageră îşi decupă pe rând sânii. I'a aruncat pe grătarul înteţit de zeama cleioasă, ce se furişa afară din ei, cu acţiuni precise îi dădu de'a dura şi sfârâiala scoase un fum adânc cu parfum de răşină. S'au perpelit imediat în văpaia potenţată de ardoarea cu care salivam şi le'am zărit conturul rotund, zăcând în mărimea palmelor; fără a'mi îngrădi instinctul de canibal flămând, le'am devorat gustul proaspăt.
– Ai fi amabilă să'mi împrumuţi şorţul tău pe post de şerveţel?! Râgâi eu cuvintele cu miros de nou'născut...
– Să'ţi fie de bine, replică ea pe un ton matern, întinzându'mi un scutec.