Despre poze [fragment]

Pozele sunt doar nişte false amintiri, nu redau sentimente ci doar imagini…încetaţi să mai faceţi poze, să ucideţi simţăminte (focalizându’le) delimitând faptele…criminalilor lăsaţi orizonturile libere, nu le sugrumaţi cu a camerelor captivitate; distrugeţi orice mijloc de memorie artificială…pozele sunt preoţi! Oare nu distrugi o faptură dacă’i etalezi frumosul chip întregii lumi, de ce să nu păstrezi extazul doar pentru tine?! Cu ce te mulţumeşte că sute de nerozi îl privesc?! Pot ei să simtă aceeaşi pasiune pe care tu’ai înfruntat’o cu stupoare?! Cu siguranţă că nu, pot trăi doar prin prisma ta…a ochilor tăi…a imaginaţiei tale care relatează totul, aşa că de ce să lăsăm pe alţii să rupă fragmente din fanteziile noastre?!
…
Nu se poate spune acelaşi lucru şi despre tablouri, ele par că au suferit odată cu pictorul…poartă trăiri, vopseaua ce’a tremurat sub mâna bolnavă a insului care nu s’a predat până’n clipa’n care a izbutit să’şi finalizeze frenezia. Întotdeauna arta a necesitat simţire, n’a putut fi fadă de esenţă…n’a putut fi fentată strategic de către autor, prefăcându’se petrecut de fior. Fotografii’s călăi, ucid frumosul…îl domesticesc, îi atribuie alte forme cu mult mai comune decât în realitate, aşa că de ce să lăsăm aceşti chirurgi să’şi lase amprenta pe real?! N’au decât să moară’n parametrii lor plastici înşiraţi pe hârtia scumpă – fiindu’le pe post de sicriu!