De pomană

Muştele bâzâiau neobosite dogoarea, ce'mi împuţea alene stârvul îmbălsămat cu alcool ieftin, iar banca noastră din parc se mula'ntr'un coşciug pentru statura mea. Dar tu cu acelaşi calapod, pe care'l conservam (cândva) în palme, păşeai agale pe altă alee divagând traseul spre'al meu priveghi, la gândul că dulcegăriile de pe colivă nu'ţi erau în dietă!