Împrejurări nocturne

Nici nu isprăvisem să mă'nchei bine la palton, părăsind cârciuma cu pricina şi simţeam cum mă dezmeticesc aşa într'o stare să iau la numărat piatra cubică (ce'mi înşfăca picioarele) urmărind'o pas cu pas, pe'ndelete, doar pentru'a mă'mpăca iar cu idee că'i fără soţ. Toată dezordinea, pricinuită d'alternanţa temperaturii, s'a risipit sub tropăitul de iapă sub cravaşă – iscat de'o tânără, ce'a ţâşnit (la propriu) din barul de vis'a'vis, de'mi venea s'o'ntreb dacă nu cumva'i ejacularea precoce. Guralivă fiind, ne'a bălmăjit ceva'n legătură c'o bodegă, invitându'ne printr'un chiot să petrecem ca românii (întâmplarea făcea să fie şi ziua naţională). Sub un refuz hotărât...(o vreme nu mi'am putut extirpa din memorie gura ei: aşa de strâmtă, precum un degetar în care să'ncapă doar degetul mic sau timorat să'ţi strecori abia vârful limbii din care ea să muşte stângaci cu incisivii iar eu din pometele său, să sfâşii, bucata de lună roşie ce mi s'ar cuveni)...odată cu paşii, gândurile mi'au fost desluşite de un sumar just (cum c'ar avea carnea tare) venit din partea însoţitorul meu – acelaşi bun prieten pe care, rătăcindu'l odată într'un market, îl căutam pe la cârnaţi (în raion, desigur).
Desprinsă din circumstanţe (pentru că ş'atunci când noaptea poartă straie de târziu, viciile n'au somn – fiind un obez ce descleiază scaunul pe care s'aşează şi îşi menţin intensitatea până la epuizare) mi'am închipuit o anecdotă: mai toţi peştii au bălţi şi pescarii „băţ” dar peştii muşcă momeala ş'alte guri o'nhaţă iar pescarii plătesc pentru baltă...iar eu, din principiu, nu merg niciodată la curve de frică să nu mă îndrăgostesc!